vie s.f. 1 (bot.) Arbust din familia vitaceelor, cu rădăcina puternică, cu tulpina scurtă, din care se dezvoltă mlădițe lungi și subțiri care se agață prin cîrcei, cu frunzele mari, lobate, cu inflorescența în racem și cu fructele sub formă de boabe suculente, sferice sau ovale, de culoare verde-gălbuie, roșie etc., dispuse în ciorchini (Vitis vinifera); viță. ◊ Poamă de vie (sau din vie) = strugure. Vie sălbatică (sau bolundă) = viță de Canada (Parthenocissus quinque- folia). 2 Teren plantat cu viță-de-vie; plantație de viță-de-vie. E un vin din viile noastre (ARGH.). ◊ Fig. (bis.) Să ne nevoim în via lu Hristos să lucrăm (COR.). • pl. vii. g.-d. -iei. și (înv., reg.) vine s.f. /lat. vīneam.