videotext s.n. Serviciu interactiv de regăsire a informațiilor ce pot fi afișate pe ecranul televizorului sau pe un terminal specific, accesibil prin liniile telefonice. • sil. -de-o-. /video¹- + text.

VIDEOTEXT s. n. sistem de televiziune în care fiecare abonat primește la domiciliu un program după prefe-rințele sale; teletext. (< video¹- + text)

videotext s. n. (tehn.) Sistem electronic de vizualizare pe ecranul televizorului a unor informații sub formă de text; teletext ◊ „[...] începând din toamnă, cetățenii vest-germani vor putea efectua un virament bancar, rezerva bilete de tren sau de avion, afla programele cinematografelor [...] fără să iasă din casă, datorită unui sistem de videotext experimentat de trei ani la Düsseldorf.” Sc. 31 III 83 p. 5. ◊ „Vizitele demnitarilor noștri [...] nu sunt menționate pe videotext, nu există.” R.lit. 24/93 p. 3; v. și Sc. 4 XI 78 p. 3; v. și teletext (din fr. vidéotexte; cf. it. videotext; DNT 1977, DPN 1981)