videofon s. n. Aparat care redă sunete și imagini ◊ „«Videofonul» sau telefonul cu televiziune este una din invențiile a căror răspândire este așteptată în întreaga lume – cu un deosebit interes. Instalația este formată dintr-un aparat de recepție pentru televiziune, cuplat la un telefon de un tip nou, la care discul este înlocuit cu o claviatură. În prezent, în unele țări (S.U.A., U.R.S.S.) funcționează în mod experimental stații publice de «videofonie».” Cont. 11 VI 65 p. 9; v. și Sc. 14 V 74 p. 6; v. și telefon-televizor, videocasetă (din engl. videophone, cf. fr. vidéophone; DMN 1955, BD 1967; A. Beyrer în SCL 5/76 p. 537; DN3, DEX-S)