VIDEODISC, videodiscuri, s. n. Disc care permite vizionarea unui program (de imagine și sunet) preînregistrat, pe ecranul unui televizor obișnuit. [Pr.: -de-o] – Din engl. videodisc, fr. vidéodisque.

videodisc sn [At: RL 1988, nr. 13521 / P: ~de-o~ / Pl: ~uri / E: fr vidéodisque, eg videodisc] Disc pe care sunt înregistrate programe audiovizuale ce pot fi reproduse pe ecranul unui televizor.

videodisc s.n. Disc optic pe care se află înregistrate sunete și imagini filmate (de televiziune). • sil. -de-o-. pl. -uri. /<engl. videodisc, fr. vidéodisque.

VIDEODISC, videodiscuri, s. n. Disc care permite vizionarea unui program (de imagine și sunet) preînregistrat, pe ecranul unui televizor obișnuit. [Pr.: -de-o-] – Din engl. videodisc, fr. vidéodisque.

VIDEODISC s. n. disc pe care se află înregistrate semnalele de videofrecvență: sunete și imagini de televiziune. (< engl. videodisc, fr. vidéodisque)

videodisc s. n. (muz.) ◊ „Videodiscul conceput de firma japoneză Matsushita funcționează ca un disc normal, dar, pe lângă muzică sau text vorbit, conține și imagini transmisibile pe ecranul televizorului.” Cont. 2 IV 71 p. 9. ◊ „Durata videodiscului este de o oră [...] timp în care reproduce 90000 de imagini, ceea ce înseamnă 25 imagini pe secundă. Superioritatea pe plan tehnic a videodiscului în raport cu videocasetele constă în aceea că permite accesul cvasiinstantaneu la oricare dintre imagini.” Sc. 7 V 78 p. 5. ◊ „În curând, firma JVC va lansa aparate de proiecție tridimensionale pentru videodiscuri.” Săpt. 15 VIII 86 p. 2; v. și 28 XII 77 p. 5, 27 V 80 p. 3; v. și preînregistrat, videopicup (din engl. videodisc, fr. vidéodisque; BD 1970, DMC 1970; DEX-S)

videodisc s. n. (sil. -de-o-), pl. videodiscuri