Definiția cu ID-ul 514029:

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vică (-ci), s. f. – Măsură de capacitate pentru cereale, egală cu 20 de ocale, în Trans. Mag. véka (Cihac, II, 538; Gáldi, Dict., 168).