5 definiții pentru vicecomite


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VICECÓMITE, vicecomiți, s. m. (în Evul Mediu, în Transilvania) Dregător subordonat comitelui și numit de către acesta; persoană care purta acest titlu. – Vice- + comite.

vicecomite sm [At: GHICA, C. E. I, 418 / V: (îvr) visco~ / S și: vice-comite / Pl: ~iți / E: vice1 + comite] (În organizarea administrativă feudală) 1 Demnitar subordonat comitelui, numit de către acesta. 2 Titlu deținut de vicecomite (1). 3 Funcție deținută de vicecomite (1).

VICECÓMITE, vicecomiți, s. m. Denumire dată în evul mediu, în Transilvania, dregătorului subordonat comitelui și numit de acesta; persoană care purta acest titlu. – Vice- + comite.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vicecómite s. m., pl. vicecómiți

vicecómite s. m., pl. vicecómiți

Intrare: vicecomite
vicecomite substantiv masculin
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vicecomite
  • vicecomitele
plural
  • vicecomiți
  • vicecomiții
genitiv-dativ singular
  • vicecomite
  • vicecomitelui
plural
  • vicecomiți
  • vicecomiților
vocativ singular
plural

vicecomite

  • 1. în Evul Mediu Transilvania Dregător subordonat comitelui și numit de către acesta; persoană care purta acest titlu.
    surse: DEX '09

etimologie:

  • Vice- + comite
    surse: DEX '98 DEX '09