VEȘNICI, veșnicesc, vb. IV. Tranz.(învechit) A face ca ceva să rămînă pentru veșnicie; a înveșnici. Cînd [omul], însemnînd gîndurile sale cu caractere neșterse, a zis tipografiei să i le veșnicească pentru urmașii săi. Nu s-a mîntuit el prin aceasta de frica dea fi uitat. KOGĂLNICEANU, S. A. 92.