veșnici vb. IV. tr. fact. Poet. A face să devină veșnic, să dureze nelimitat; a face să dăinuie, să reziste în amintirea posterității tot timpul care va urma sau un timp îndelungat. ◊ Exager. Vreun francez care să-i veșnicească faptele (PER.). • prez.ind. -esc. /v. veșnic.