vetricea s.f. (bot.) Numele a două plante erbacee, din familia compozitelor: a) plantă cu tulpina robustă și ramificată, cu frunzele mari, cu florile albe-gălbui, dispuse în capitule, care crește prin locuri calcaroase, în pădurile montane și subalpine (Chrysanthemum macrophyllum); b) vetrice (Chrysanthemum vulgare). • pl. -ele. /vetrice + -ea.