veto sn [At: BR (1829)¹, 21/22 / A și: (rar) veto / Pl: (rar) ~uri / Art.: ~ul / E: lat veto, fr veto] 1 (La romani) Drept pe care îl aveau tribunii plebei de a se opune hotărârilor senatului. 2 (La romani) Formulă prin care tribunii plebei își exercitau dreptul de veto (1). 3 Drept excepțional (recunoscut prin lege sau prin convenții) pe care îl are o persoană, un organism de stat, un stat etc. de a se opune adoptării unei propuneri, unei hotărâri, unei legi etc. 4 Formulă prin care se exercită dreptul de veto (3).