vestui vt [At: CORESI, ap. DHLR II, 535 / Pzi: ~esc / E: veste¹ + -ui cf slv вѣстьвовати] (Înv) 1 A vesti¹ (1). 2 A propovădui (1). 3 A prezice. 4 A proroci.

vestésc v. tr. (d. veste). Anunț, înștiințez, duc orĭ trimet veste: l-am vestit să vie, ĭ-am vestit biruința. V. refl. S’a vestit că sosește. – În Bibl. 1688 des și vestuĭesc.