vestală s.f. 1 (în antic, romană) Preoteasă care într eținea focul sacru în templul zeiței Vesta și pentru care castitatea era o condiție obligatorie. La greci ai fi fost muză, iar la romani, vestală (D. ZAMF.). ◊ Compar. Acest seminarist cast ca o vestală (ION.-R.). ◊ Fig. Cele din urmă vestale ale principiilor ermetice (E. LOV.). 2 Ext. Fig. Femeie sau fată virtuoasă, castă. Ea nu e o vestală, are amanți care o întrețin (CĂL.). • pl. -e. /<fr. vestale, it. vestale, lat. vestalis, -e; cf. nm. pr. Vesta, zeiță a căminului casnic în mitologia romană, protectoare a focului sacru.