vestală [At: CĂLĂTORIE, I, 177^v/7 / V: (îvr) ~lie sf / Pl: ~le / E: (1) fr vestale, lat vestalis, -e, it vestale] 1 sf (În antichitatea romană) Preoteasă care întreținea focul sacru în templul zeiței Vesta și pentru care castitatea era o condiție obligatorie Si: (îvr) vestalină. 2 a (Înv; îs) Vergură (sau virgină, fecioară) ~ Vestală (1). 3 a (Îvr) Care aparține vestalelor (1). 4 a (Îvr) Privitor la vestale (1). 5 a (Îvr) Specific vestalelor (1). 6 sf (Fig; rar) Persoană de sex feminin de o virtute exemplară.