vervă s.f. Bună dispoziție, însuflețire, avînt, imaginație (care se exprimă în cuvinte); bogăție verbală, varietate de expresii, de imagini, rezultată din această stare de spirit; volubilitate. Verva lui fascinase pe toți cei de față. ◊ (cu determ. care indică felul, natura, domeniul) O gazetă scrisă cu multă vervă pamfletară (CA. PETR.). ◊ Loc.adv. În (sau cu) vervă = cu înflăcărare, cu pasiune, cu entuziasm. ◊ Expr. A fi (sau a se simți, a se afla) în (sau cu) vervă = a) a fi volubil, însuflețit, avîntat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună. • pl. (înv.) -e. /<fr. verve.