vertical, ~ă [At: EGT 46^v/10 / V: (îvr) ~e ain / Pl: ~i, ~e / E: fr vertical, lat verticalis, -e, ger vertikal] 1 a (Îoc orizontal) Care este orientat perpendicular pe un plan orizontal. 2 a Care are direcția căderii corpurilor. 3 a Care este orientat drept (în sus). 4 a (Îs) Dreaptă (sau, înv, linie) ~ă Dreaptă care unește un punct de pe pământ cu zenitul locului. 5 a (Gmt; îs) Plan ~ Plan care trece printr-o dreaptă verticală. 6 a (Ast; îas) Plan care trece prin verticala locului. 7 sf Dreaptă perpendiculară pe un plan orizontal sau pe o dreaptă orizontală. 8 sf Direcția urmată de o verticală (7). 9 sf (Pex) Poziție verticală (1). 10 sf (Ast; șîs ~la locului, înv, ~la unui loc) Linie dreaptă imaginară care trece prin centrul pământului și printr-un punct de pe suprafața lui, corespunzând direcției către zenit și nadir. 11 sn (Ast) Semicerc al sferei cerești care intersectează un plan determinat de verticala locului și un astru. 12 sn (Ast; îs) Primul ~ Verticalul (11) punctului cardinal est. 13 sn (Ast; îs) Al doilea ~ Verticalul (11) punctului cardinal vest. 14 sf (Reg) Unealtă de zidărie nedefinită mai îndeaproape.