veritabil, -ă adj. 1 Care este real, care este conform cu realitatea, cu adevărul; adevărat, real; (mai ales precedînd subst. pe care îl determ.) care este într-adevăr ceea ce (se) pretinde, care își merită numele; care este indiscutabil, de netăgăduit; autentic. Înzestrăm țara, o dată pentru totdeauna, cu o veritabilă elită (VIN.). ◊ (adv.) Voia să meargă la substanța lucrurilor..., fiind veritabil pasionat pentru știință (CĂL.). 2 Care este pur, original; care nu este amestecat cu nimic; care nu este imitat. Ne așteptau cafelele, bineînțeles preparate cu cafea veritabilă (VOIC.). • pl. -i, -e. /<fr. véritable.