6 definiții pentru verină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERÍNĂ, verine, s. f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din fr. verine.

veri2 sf [At: DEX–S / Pl: ~ne / E: fr vérine] (Mar) Parâmă terminată la un capăt printr-un ochi cu rodanță și cârlig.

verină1 sf [At: GLOSAR REG. / V: ~rnă / Pl: ? / E: ucr вереня] (Mar) Velință.

VERÍNĂ, verine, s. f. (Mar.) Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt. – Din fr. vérine.

VERÍNĂ s. f. 1. (mar.) parâmă terminată cu un cârlig, care servește la prinderea lanțurilor de ancoră. 2. aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăți mari; cric. 3. dispozitiv hidraulic la avioane, care acționează suprafețele de comandă (ampenajul etc.). (< fr. vérine, /2/ vérin)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verínă s. f., pl. veríne

Intrare: verină
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • veri
  • verina
plural
  • verine
  • verinele
genitiv-dativ singular
  • verine
  • verinei
plural
  • verine
  • verinelor
vocativ singular
plural

verină

  • 1. marină Parâmă cu ochi cu rodanță și cârlig la un capăt.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
  • 2. Aparat pentru ridicarea sau coborârea progresivă a unor greutăți mari.
    surse: MDN '00 sinonime: cric
  • 3. Dispozitiv hidraulic la avioane, care acționează suprafețele de comandă (ampenajul etc.).
    surse: MDN '00

etimologie: