2 definiții pentru verificativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VERIFICATÍV, -Ă adj. care servește pentru verificare. (< fr. verificatif)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

verificatív adj. m., pl. verificatívi; f. sg. verificatívă, pl. verificatíve

Intrare: verificativ
verificativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: MDN '08, DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • verificativ
  • verificativul
  • verificativu‑
  • verificati
  • verificativa
plural
  • verificativi
  • verificativii
  • verificative
  • verificativele
genitiv-dativ singular
  • verificativ
  • verificativului
  • verificative
  • verificativei
plural
  • verificativi
  • verificativilor
  • verificative
  • verificativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)