6 definiții pentru vericea


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vericea sf [At: TDRG / Pl: ~ele / E: vară + -icea] 1-2 (Mar; Buc; șhp) Vară (1-2) Vz văr.

vericea s.f. (reg.) Verișoară. • pl. -cele. /vară + -icea.

VERICEÁ, vericele, s. f. (Regional) Verișoară. Ia-ți, mireasă, ziua bună... De la strat de floricele și neamuri și vericele. MARIAN, NU. 299.

VERICEÁ, vericele, s. f. (Reg.) Verișoară. – Din veric + suf. -ea.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VERICEÁ s. v. vară, verișoara.

Intrare: vericea
substantiv feminin (F154)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vericea
  • vericeaua
plural
  • vericele
  • vericelele
genitiv-dativ singular
  • vericele
  • vericelei
plural
  • vericele
  • vericelelor
vocativ singular
plural

vericea

etimologie:

  • veric + sufix -ea.
    surse: DLRM