VERICE pron. nehot. (Învechit și arhaizant) Orice. Nu verice afirmațiune a unui contemporan este un adevăr istoric. CAMIL PETRESCU, O. II 416. Ne-am luat sarcina de a veghea... și vesti pre toți de verice pericol ne-ar amenința. ODOBESCU, S. III 361. Pronunțat cu «i» consonantic (ca și în cuvîntul «orice»).