VERGEL, vergeluri, s. n. 1. Bețișor de care se leagă, în mănunchiuri, firele urzelii pe sulul războiului de țesut. [Pe sul] se leagă cîte 10-15 fire de o nuieluță, numită vergel. PAMFILE, I. C. 265. 2. Petrecere care se face la țară în seara de crăciun sau de anul nou, cu care prilej cei prezenți încearcă să afle, prin mijloace magice, soarta lor cu ajutorul unor bețișoare. Vergelul țăranului, cel puțin la urechea mea cam rustică, sună mult mai dulce decît revelionul franțuzesc al orașului. HOGAȘ, DR. II 190.