vergél, vergeluri, (verjel), s.n. (reg.) 1. Petrecere de Anul Nou; revelion tradițional: „La vergel să ne-adunăm, / Să petrecem, să cântăm” (Calendar, 1980: 11). ■ Sărbătoare la care participau, în trecut, tinerii din sat (feciorii și fetele de măritat). Scopul inițial era încheierea de căsătorii în câșlegile care tocmai debutau. Obiceiul s-a păstrat (până în sec. XX) în zona Chioar (Șomcuta, Boiul Mare, Remecioara, Buciumi), Codru și Lăpuș. Unul dintre ritualuri presupunea încercarea de a afla viitorul celor prezenți cu ajutorul unor bețișoare (vergele). 2. Băț de la războiul de țesut. ■ (onom.) Vergel, nume de familie în jud. Maram. – Din vergea + suf. -el (DEX); der. regr. din vergela (MDA).