VENIRE, veniri, s. f. Acțiunea de a veni și rezultatul ei; sosire, apariție, prezentare, întoarcere. Se întrerupse o clipă la venirea celor trei. DUMITRIU, N. 21. De-or întreba In sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr, să spui Că n-ai de mine știre. COȘBUC, P. I 78. Unul din ei vestește împăratului despre venirea noilor pețitori. CREANGĂ, P. 83. De la venirea mea cu a doua domnie... am arătat asprime către mulți. NEGRUZZI, S. I 149. ♦ (Învechit) Năvălire. Mihai... porni o mie de călăreți... să împiedice astfel de veniri ale turcilor și să apere țara. BĂLCESCU, O. II 264.