2 intrări

4 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VENÉT, -Ă I. s. m. (pl.) populație indo-europeană așezată în antichitate în nord-estul Italiei, supusă de romani. II. adj. din provincia Veneția. ◊ (s. f.) limbă indo-europeană vorbită de veneți. (< it. veneto)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

venétă (limbă) s. f., g.-d. art. venétei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

VENÉTĂ s. f. (< adj. venet, -ă, cf. fr. vénète): limbă indo-europeană din grupul italic (alături de etruscă, faliscă, latină, oscă și umbriană), vorbită de veneți – populație așezată în antichitate în nord-estul Italiei, în zona Veneției, apoi în unele ținuturi din vechea Galie Transalpină (în actualul departament Morbihan, prefectura Vannes, în Bretania meridională). Peste ea s-a suprapus latina, odată cu expansiunea romană.

Intrare: venetă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vene
  • veneta
plural
genitiv-dativ singular
  • venete
  • venetei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: venet (adj.)
venet2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • venet
  • venetul
  • venetu‑
  • vene
  • veneta
plural
  • veneți
  • veneții
  • venete
  • venetele
genitiv-dativ singular
  • venet
  • venetului
  • venete
  • venetei
plural
  • veneți
  • veneților
  • venete
  • venetelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

venet (adj.)

etimologie: