velin, ~ă [At: CR (1829), 238²/25 / V: (îvr) ~len ain / Pl: (1) ~e / E: fr vélin] 1 a (D. hârtie, carton) Care are suprafața netedă, lucioasă și care se caracterizează prin rezistență, datorită unui proces special de fabricare. 2 s (Rar) Piele (de vițel), mai fină decât pergamentul, prelucrată în mod special pentru a se putea scrie pe ea.