2 intrări
9 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
velarizare sf [At: SCL 1959, 234 / Pl: ~zări / E: velariza] Modificare fonetică prin care un sunet devine velar2.
velarizare s.f. (fon.) Acțiunea de a velariza și rezultatul ei. • pl. -ări. /v. velariza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VELARIZARE f. lingv. Fenomen care constă în trecerea unui sunet palatal într-un sunet velar. /v. a velariza
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
velariza vtr [At: ARH. FOLK. III, 36 / Pl: ~zez / E: fr vélariser] (Fon) 1-2 A deveni (sau a face să devină) velar2, prin mutarea locului de articulație în regiunea vălului palatin.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
velariza vb. I. tr., refl. (fon.) A deveni sau a face să devină velar prin mutarea locului de articulație în regiunea vălului palatului. • prez.ind. -ez. /<fr. vélariser.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VELARIZA vb. tr. a da un caracter velar unei consoane. (< fr. vélariser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A VELARIZA ~ez tranz. (sunete) A face să devină velar. /<fr. vélariser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
velarizare s. f., pl. velarizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
velariza vb., ind. prez. 1 sg. velarizez, 3 sg. și pl. velarizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: MDN '08, DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
velariza, velarizezverb
- 1. A da un caracter velar unei consoane. MDN '00
etimologie:
- vélariser MDN '00