vehemență sf [At: HELIADE, O. II, 177 / V: (îvr) veem~, veemință, ~mință / Pl: (rar) ~țe / E: fr véhémence, lat vehementia cf it veemenza] 1 Lipsă de reținere, de moderație în manifestarea sentimentelor și în exprimarea lor Si: impetuozitate, (rar) vivacitate (6). 2 (Înv) Intensitate deosebită (a vântului).