VEGHEAT, -Ă, vegheați, -te, adj. (Învechit) Care veghează; treaz, vigilent, precaut. Așa cu-ncredere vegheată Noi răsărim pe deal deodată. COȘBUC, P. II 39. Dar simțirile-i... sînt în veci deștepte; inima-i vegheată este mereu în mișcare și urîtul fuge. ODOBESCU, S. III 17. ◊ Expr. Cu voie vegheată = din proprie inițiativă, de bunăvoie, cu bunăvoință. Da, da! Cam așa, jupîne! Ce să zic. Eu am citit. Dar nu cu voie vegheată: Chiar dumnealor m-au poftit. HASDEU, R. V. 28.