vedrit sn [At: N. COSTIN, LET. II, 59/12 / Pl: ? / E: vadră + -it] Vădrărit (1).

VEDRIT s.n. (Mold.) Impozit care se percepea pentru fiecare vadră de vin. S-au izvodit si vedritul pe vin în toată iara unde sînt vii, de au dat toți cîte 2 bani de vadră. PSEUDO-COSTIN. Etimologie: vadră + suf. -it. Vezi și vădrărit. Cf. v ă d r ă r i t (1).

vedrít, V. vădrărit.

vădrărit sn [At: NECULCE, LET. II, 314/6 / Pl: ? / E: vadră + -ărit] 1 (Înv) Impozit care se percepea în sec. VIII (în Moldova) de la producători, pentru fiecare vadră (7) de vin Si: vedrit. 2 (Înv) Încasare a vădrăritului (1).

vădrărit s.n. (în Ev. Med., în Țările Rom.) Dare care se plătea de către producători pentru fiecare vadră de vin. ♦ Încasare a acestei dări. • /vadră + -ărit.

vădrărít și vedrít n., pl. urĭ. Vechĭ. Un bir pe cantitatea de vedre de vin (cominărit, vinăricĭ). V. rusumat.

VEDRIT s. v. vădrărit.

vedrit s. v. VĂDRĂRIT.