vedanta s.f. (filos., relig.) Sistem filosofic și religios indian, întemeiat, în sec. 4 î.Hr., de înțeleptul Badarayana, pe baza Upanișadelor, care postulează că existență autentică are doar substanța divină Brahma (realitatea fiind doar expresia iluziei divine) și care constituie baza doctrinară a brahmanismului și apoi a hinduismului. • /<fr. vedanta, it. vedanta; cf. sanscr. veedaanta „sfîrșitul vedelor”.