3 definiții pentru vedanta
Explicative DEX
vedanta s.f. (filos., relig.) Sistem filosofic și religios indian, întemeiat, în sec. 4 î.Hr., de înțeleptul Badarayana, pe baza Upanișadelor, care postulează că existență autentică are doar substanța divină Brahma (realitatea fiind doar expresia iluziei divine) și care constituie baza doctrinară a brahmanismului și apoi a hinduismului. • /<fr. vedanta, it. vedanta; cf. sanscr. veedaanta „sfîrșitul vedelor”.
VEDANTA s. f. școală filozofică indiană, fondată în sec. IV a. Chr., a cărei doctrină idealist-obiectivă a devenit baza brahmanismului și apoi a hinduismului. (< fr. vedanta)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Enciclopedice
Vedanta, cel mai important dintre cele șase sisteme filozofico-religioase ale brahmanismului, sistem care consideră lumea ca un reflex iluzoriu al adevăratei realități (Brahman), deci inexistentă în realitate.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F159) Surse flexiune: MDN '08 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vedantasubstantiv feminin
- 1. Școală filozofică indiană, fondată în secolul IV î.e.n., a cărei doctrină idealist-obiectivă a devenit baza brahmanismului și apoi a hinduismului. MDN '00
- diferențiere Sistem filozofic și religios indian, întemeiat, în secolul IV î.e.n., de înțeleptul Badarayana, pe baza Upanișadelor, care postulează că existență autentică are doar substanța divină Brahma (realitatea fiind doar expresia iluziei divine) și care constituie baza doctrinară a brahmanismului și apoi a hinduismului. DEXI
etimologie:
- vedanta MDN '00