VECINĂTATE s.f. (Mold.) Iobăgie. Îi da volnicie să fie slobod în veci de vecinătate. PSEUDO-COSTIN. Așè foarte bine să îndrepta oamenii, ieșind din vecinătate. NECULCE; cf. PSEUDO-E- KOGĂLNICEANU. ♦ Totalitatea vecinilor, iobăgime. Strîngîndu-se vecinătatea de pretutindene la divan. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: vecin + suf. -ătate. Vezi și vecin, vecini, vecinie. Cf. ș e r b i e (2), v e c i n i e.