vecinătate sf [At: N. TEST. (1648), 200^v/29 / G-D: și (îvr) ~ei / Pl: ~tăți / E: ml vicinitas, -atis sau vecin + -ătate] 1 Apropiere spațială (imediată) Si: proximitate, (îvr) vecinie (1). 2 Raportul dintre doi sau mai mulți vecini (13) Si: (îvr) vecinie (2). 3 Loc care se află în imediata apropiere sau la o distanță relativ mică (în raport cu un loc dat) Si: împrejurime, (îvr) vecinime (2). 4-5 (Îljv) Din (sau de prin) ~ (Care este) în (sau prin) apropiere. 6 (Îlav) În (sau prin) ~ În (sau prin) apropiere. 7 (Îlpp; cu sens local) În ~a În apropierea (cuiva sau a ceva). 8 (Îvr; îal; cu sens temporal) Puțin înainte de ... 9 (Îlpp) Din ~a Din apropierea. 10 (Art.; csc) Totalitatea vecinilor (13). 11 (Trs; înv) Fiecare dintre subdiviziunile teritoriale ale unui sat constituite, în mod neoficial, în trecut, pentru a înlesni o administrare mai eficientă. 12 (Trs; înv; îs) Tatăl ~tății Șef² al unei vecinătăți (11). 13 (Trs) Organizație țărănească de ajutor reciproc. 14 (Fon) Poziție alăturată sau apropiată a unor sunete într-un cuvânt. 15 (Mol; înv) Instituție feudală care exprimă starea de aservire a țăranilor față de stăpânii feudali Si: iobăgie, rumânie, șerbie, vecinie (5), servitute, (liv) servaj, (nob) vecinat¹ (1). 16 (Mol; înv) Condiția de vecin (26) Si: iobăgie, rumânie, șerbie, vecinie (6), servitute, (liv) servaj, (nob) vecinat¹ (2). 17 (Îvr; csc) Mulțime de vecini (26).