vecinie sf [At: CANTEMIR, I. I. I, 260 / Pl: ~ii / E: vecin + -ie] 1-2 (Îdt) Vecinătate (1-2). 3 (Trs; înv) Fiecare dintre subdiviziunile teritoriale ale unui oraș sau ale unei localități suburbane constituite, în mod neoficial, pentru a înlesni o administrare mai eficientă. 4 (Trs; înv; îs) Bătrânii ~i Comitetul de conducere ales de membrii unei vecinii (3). 5-6 (În epoca feudală în Moldova; în Țara Românească atestat numai în documentele slavo-române) Vecinătate (15-16).