vechitură sf [At: DOSOFTEI, PS. 347/6 / Pl: ~uri / E: vechi¹ + -tură] 1-2 (Înv) Vechime (1-2). 3-4 (Îrg) Vechime (4-5). 5 (Rar) Uzură. 6 (Dep) Lucru vechi (17). 7 (Dep) Lucru învechit, uzat. 8 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte demodat. 9 (Dep; spc) Obiect de îmbrăcăminte uzat Si: zdreanță. 10 Ceea ce este lipsit de noutate (și de interes). 11 Ceea ce este perimat, demodat. 12 (Dep) Adept al stării de lucruri din trecut, considerat depășit, retrograd. 13 (Îdt) Boală (cu evoluție lentă) contractată de mult timp. 14 (Reg) Rezervă din recolta de cereale a anului precedent sau a anilor precedenți.