vecernie, vecernii s. f. 1. Slujbă religioasă de seară sau ajunul unei sărbători, cu care începe serviciul divin din fiecare zi liturgică; una dintre cele șapte laude. ◊ Vecernia mare (sau a sărbătorilor) = vecernia din ajunul duminicilor, al praznicelor împărătești și al sărbătorilor sfinților cu prăznuire. ◊ Vecernia mică = vecernia sărbătorilor cu priveghere, la sfințirea bisericii și la hramul acesteia, iar la m-ri la toate sărbătorile cu priveghere, înainte de masă de seară. ◊ Vecernia de toate zilele = vecernia zilelor de rând, care se face de obicei numai la m-ri. 2. Timp al zilei spre apusul soarelui; chindie. – Din sl. večerĭnja.