VASTITATE s. f. Însușirea de a fi vast; întindere mare, imensitate. Tot ce fusese pînă acum închidere a zărilor... se sparge și se împrăștie într-o priveliște de o măreață și uluitoare vastitate. BOGZA, C. O. 18. Privi... spre dealul Călimanului, cu rîpele lui adîncite de puhoaie și cu profilul arid, despărțind pînă la cer universul de aci de vastitatea lumii. C. PETRESCU, O. P. I 97. ◊ (Poetic) Între acești munți înalți, noaptea e de o vastitate polară. BOGZA, Ț. 96.