vasal s.m., adj. 1 s.m. (în Ev. Med., în apusul Europei) Om liber care, în urma asigurării unor avantaje, devenea (parțial) dependent de un suzeran, căruia îi datora fidelitate, prestarea unor servicii militare sau civile. 2 s.m. (în Ev. Med., în apusul Europei) Conducător de stat dependent față de un suzeran. 3 s.m. (în Ev. Med., în răsăritul Europei) Conducător de stat care, fiind numit sau confirmat de către sultan, se obliga să-i plătească tribut, să-i ofere ajutor militar și să urmeze politica externă a acestuia, păstrînd autonomia internă a statului pe care îl conducea. 4 adj. (în Ev. Med.; despre conducători de state, nobili etc.) Care era în raport de dependență politică, economică și militară față de un suzeran. 5 s.m. Fig. Persoană, grup, instituție subordonate, dependente de cineva. • pl. -i, -e. /<fr. vassal, lat. med. vassallus <celt. vasis „servitor”.