VARZĂ s.f. (ȚR) Curechi. Kramvi, kapu(s)ta. Varză. LEX. 1683, 28^v. Iar ei nu vrea să mănînce, ci zicea să le dea alte legume, cum ar fi bob muiat și cu varză murată. LET. 1758, 96^v. Foi de varză si tămîie pisează bine. MD², 13^v; cf. MARDARIE, 164; MD¹, 139^r, 144^v: MD², 19^v. Etimologie: lat. vir(i)dia. Cf. c u r e c h i (1).