9 definiții pentru vartă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vartă1 sf [At: VARLAAM, C. 77 / V: (reg) ~rdă / Pl: vărți, verți / E: ger Warte, ucr варта, pol warta cf mg várda] 1 (Înv) Clădire în care își avea sediul un corp de gardă, servind și ca loc de detenție. 2 (Înv) Strajă. 3 (Înv) Gardă (2). 4 (Înv) Escortă (2). 5 (Buc; Trs; înv) Santinelă. 6 (Reg) Lucrător forestier care supraveghează deplasarea buștenilor pe uluc Si: (reg) vărdaș.

vartă2 sf [At: I. CR. IV, 200 / V: vart, vard s / Pl: ? / E: tc varta] (Mun) 1 Necaz. 2 Bucluc (7). 3 (Îe) A da (pe cineva) în vart A băga (pe cineva) în bucluc. 4 Vrajbă (3). 5 Ceartă (1). 6 Scandal. 7 Punct culminant (al unei acțiuni, al unui proces în curs de desfășurare).

vartă1 s.f 1 (înv.) Clădire în care își avea sediul un corp de gardă și care servea și ca loc de detenție. ♦ Strajă, gardă. ♦ Escortă. ♦ Santinelă. 2 (reg.) Lucrător forestier care supraveghează deplasarea buștenilor pe uluc. • pl. vărți, verți. și (reg.) vardă s.f. /<germ Warte, ucr. варта, pol. warta; cf. și varda.

vartă2 s.f. (reg.) Necaz, belea; ceartă, scandal. • pl. -e. /<tc. varta.

VARTĂ s. f. 1. (Mold.) Strajă, gardă. Au poroncit de au schimbat toate vărțile pre la toate porțile. NECULCE; cf. PSEUDO-MUSTE, apud TEW. ♦ Escortă. A: Au trimis de i-au luat cu vartă, de i-au dus la Harcov. NECULCE. // B: Pre Ion hatmanul . . . supt vartă l-au pus și cu mare ocară l-au dus. R. GRECEANU. 2. (Mold., Trans. SE) Sediul unui corp de gardă, care servea și ca loc de detenție.A: În vartă prespre toată noaptea rîs și batjocorit de slujitori [fu]. VARLAAM. Spre închisoarea si legarea trupului un lanțuh și o vartă destule sînt. CANTEMIR, IST.; cf. NECULCE; NECULCE, apud TEW. C: Au vrut să-l puie în vartă. TEMPEA, apud TEW. Au pus la vart pe preotul Toma. TEMPEA, apud TEW. Variante: vart subst. (TEMPEA, apud TEW). Etimologie: pol. warta, ucr. varta; vart < germ. Wart.

vártă f., pl. vărțĭ (pol. warta, rut. varta, d. germ. warte, turn de pază. V. gardă). L. V. Strajă, pază, gardă. Arest, închisoare.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vártă (vắrți), s. f.1. Pază, gardă, custodie. – 2. Închisoare, temniță. Germ. Warte, prin intermediul pol. warta (Cihac, II, 538; Miklosich, Slaw. Elem., 16). Sec. XVII, în Mold., înv. Este dubletul lui vardà, s. f. (gardă), din mag. varda, varta (Gáldi, Dict., 168), cf. bg. varda „gheretă”; și a lui varda, interj. (atenție, păzea), din ngr. βαρδα (Candrea). – Der. vardist (var. vardian), s. m. (paznic), cf. g(v)ardist.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vártă, vărți, s.f. (reg.) 1. strajă, gardă, pază. 2. arest, închisoare.

Intrare: vartă
substantiv feminin (F61)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vartă
  • varta
plural
  • vărți
  • vărțile
genitiv-dativ singular
  • vărți
  • vărții
plural
  • vărți
  • vărților
vocativ singular
plural