variantă s.f. 1 Fiecare dintre formele concrete, diferențiate, sub care se poate manifesta un fenomen, o acțiune etc.; aspect particular, diferit față de o formă considerată de bază sau tipică a unui fenomen, lucru, a unei lucrări, acțiuni etc. Rezolvarea unei crize poate avea mai multe variante. 2 (lingv.) Formă a unui element lingvistic (fonem, cuvînt, formă flexionară sau construcție sintactică) diferită din punct de vedere fonetic sau ortografic față de forma lui obișnuită sau etimologică. ♦ Unitate minimală care nu contractează raporturi de comutare cu alte unități similare fonetic, morfologic, semantic. 3 (filol.) Fiecare dintre lecțiunile diferite ale aceluiași text manuscris. ♦ Fiecare dintre formele diferite ale unei creații literare, ale unui motiv artistic etc. care a suferit modificări, prelucrări etc. (în raport cu forma considerată de bază). 4 (statist.) Fiecare dintre formele sub care s-a înregistrat variabila în cadrul colectivității cercetate. 5 (biol.) Individ, populație care diferă de tip prin unul sau mai multe caractere. 6 Drum (temporar), canal care ocolește pe o anumită porțiune traseul principal, ajungînd în același punct final. • sil. -ri-an-. pl. -e. /<fr. variante.