5 definiții pentru varcă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

varcă sf [At: DAMÉ, T. 126 / Pl: vărci / E: ngr βάρκα] (Reg) Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, folosită la pescuit.

varcă f. luntre de pescar (se aude în Tutova, Constanța). [Gr. mod. VARKA, barcă].


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîrcă (-ci), s. f.1. Cucui, umflătură. – 2. Nervură, dungă. Sb. vrka „cucui”. Considerat drept cuvînt autohton (Miklosich, Slaw. Elem., 9) obscur sau necunoscut (Tiktin; Philippide, II, 741) sau legat de sl. vrŭvĭ „coardă” (Cihac, II, 457), bg. vrăvko „coardă” (Conev 65), fără să se ia în considerație că sensul 2 este secundar și din cauza lipsei primului sens din dicționare, deși este certificat de numeroase dovezi: cf. (țînțarii) i-au scos vîrci preste tot trupul (Dosoftei); vîrci de nouri (Iorga).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

várcă, vărci, s.f. (înv. și reg.) luntre, barcă.

Intrare: varcă
substantiv feminin (F74)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • varcă
  • varca
plural
  • vărci
  • vărcile
genitiv-dativ singular
  • vărci
  • vărcii
plural
  • vărci
  • vărcilor
vocativ singular
plural