2 intrări
6 definiții

Explicative DEX

vărat1 sn [At: (a. 1835) ȘTEFANELLI, D. C. 407 / Pl: ? / E: văra] 1 Ținere a animalelor erbivore, în special a oilor, de primăvara până toamna, în locuri favorabile pășunatului, mai ales la munte Si: văratic (14), (îdt) vărare. 2 Taxă care se plătea pentru văratul1 (1) oilor sau al vitelor pe timpul unui sezon de pășunat Si: văratic (16).

vărat2, ~ă a [At: DR XI, 126 / Pl: ~ați, ~e / E: vară, (2, 3) prin figură etimologică] 1 (În colinde și plugușoare; csnp) Văratic (13) . 2 (În colinde; d. vară) Călduroasă (2). 3 (În colinde; d. vară) Favorabilă muncilor agricole.

vârât1 sn [At: DSR / E: vârî] (Rar) 1-4 Vârâre (1-3, 6).

vârât2, ~ă a [At: (a. 1564) SCL 1944 / Pl: ~âți, ~e / E: vârî] 1 Introdus într-un spațiu închis sau acoperit. 2 Cufundat într-un lichid sau în altă materie cu densitate redusă. 3 (Prin exagerare) Apropiat mult (de cineva). 4 Intrat (pentru a se adăposti, a se ascunde etc.). 5 (Îe) ~ până în gât în … Absorbit cu totul de … 6 (Îae) Copleșit de ... 7 (Îvr; fig) Care este dobândit pe ascuns.

VĂRAT2, -Ă, vărați, -te, adj. (Mai ales în colinde și uraturi de anul nou) Călduros; p. ext. rodnic. Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141.

Ortografice DOOM

vârât adj. m., pl. vârâți; f. sg. vârâtă, pl. vârâte

Intrare: vărat (adj.)
vărat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vărat
  • văratul
  • văratu‑
  • vărată
  • vărata
plural
  • vărați
  • vărații
  • vărate
  • văratele
genitiv-dativ singular
  • vărat
  • văratului
  • vărate
  • văratei
plural
  • vărați
  • văraților
  • vărate
  • văratelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: vârât (adj.)
vârât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vârât
  • vârâtul
  • vârâtu‑
  • vârâtă
  • vârâta
plural
  • vârâți
  • vârâții
  • vârâte
  • vârâtele
genitiv-dativ singular
  • vârât
  • vârâtului
  • vârâte
  • vârâtei
plural
  • vârâți
  • vârâților
  • vârâte
  • vârâtelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vărat, văratăadjectiv

  • 1. Mai ales în colinde și urături de anul nou: călduros. DLRLC
    sinonime: călduros
    • format_quote Să vă găsim... Ca perii La mijlocul verii, Ca vara vărată, Ca toamna cea bogată. ȘEZ. III 244. DLRLC
    • format_quote Plecat-a... La cîmpul vărat, La mărul durat. TEODORESCU, P. P. 141. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.