vapel sn [At: (a. 1820) IORGA, S. D. VIII, 56 / V: (îvr) ~ă sf, ~eruri ssp / Pl: ~uri / E: ns cf ger Falbel, rom falbala] (Înv; mpl) Fâșie de țesătură fină (brodată, încrețită sau plisată) care se folosea ca garnitură la unele obiecte de îmbrăcăminte femeiască, la lenjeria de pe pat etc. Si: falbala (1), volan.