3 intrări

7 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

vanta vtr [At: COSTINESCU / Pzi: ? / E: fr vanter] (Fîr) 1-2 A (se) lăuda în mod exagerat.

vânta vr [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pzi: vânt / E: vântă2] (Îvr) A se îngâmfa.

vântă1 sf [At: DOSOFTEI, O. I, 69 / Pl: ? / E: nct] (Rel; înv) 1 Ocrotire. 2 Mântuire. 3 Speranță.

vântă2 sf [At: BUDAI-DELEANU, O. I, 149 / Pl: ? / E: ns cf it vanto] (Înv) Glorie (2).

vântă3 sf [At: F (1884), 67 / Pl: ? / E: nct] (Ban; în legătură cu verbele „a avea”, „a fi”) Folos (1).

vî́ntă f., pl. vinte (poate s. verbal d. lat. *vanĭtare, de unde și fr. vanter și it. vantare, a lăuda). Dos. Del. Faĭmă, mărire, glorie. – La As. 57 și 88, vîntă și vintă.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vấntă, vínte, s.f. (înv.) faimă, mărire, glorie.

Intrare: vanta
vanta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vânta
vânta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: vântă
vântă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.