O definiție pentru vanitură


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vanitúră s. f., pl. vanitúri

Intrare: vanitură
vanitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vanitu
  • vanitura
plural
  • vanituri
  • vaniturile
genitiv-dativ singular
  • vanituri
  • vaniturii
plural
  • vanituri
  • vaniturilor
vocativ singular
plural