VANILIE s. f. 1. Plantă agățătoare din familia orhideelor, cu rădăcini aeriene, cu flori verzui așezate în ciorchine, cu fructe cărnoase foarte aromate, cultivată în țările tropicale ( Vanilia planifolia); fructul plantei (folosit pentru a da aromă unor preparate culinare sau unor medicamente). Orez cu lapte aromat cu coajă de lămîie, cu vanilie, cu praf de scorțișoară. CAMIL PETRESCU, O. 326. 2. Plantă cu tulpina ramificată, cu flori mici, albastre sau liliachii, cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). Lîngă caiet, un buchețel albăstrui de vanilie. BASSARABESCU, V. 20.