vanilie s.f. (bot.) 1 Plantă erbacee din familia orhideelor, perenă, originară din America tropicală, cu tulpina agățătoare, cu frunzele eliptice cărnoase, cu florile verzi în exterior și albe în interior, dispuse în scurte raceme și cu fructele aromatice, în formă de păstaie, bogate în vanilină (Vanilia planifolia). ♦ Restr. Fructul acestei plante, recoltat înainte de maturitate, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment. 2 Plantă erbacee, cu tulpina ramificată, cu florile albastre sau liliachii, plăcut mirositoare (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee din familia boraginaceelor, anuală, cu tulpina dreaptă, cu frunzele eliptice, păroase, cu florile albe sau violacee (Heliotropium europaeum). • pl. -ii. g.-d. -iei. /<ngr. βανίλλη, fr. vanille, it. vaniglia; cf. lat. șt. Vanilla.