vanilie sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~li-e / V: (îvr) ~ilă, ~ile, ~nelie / Pl: ~ii / G-D: ~iei / E: ngr βανίλλη, it vaniglia, fr vanille] 1 Plantă erbacee, agățătoare, din familia orhideelor, originară din America tropicală, cu frunzele groase și ovale, cu florile verzi în exterior și albe în interior, dispuse în scurte raceme, și cu frunzele cărnoase în formă de păstaie, foarte aromate (Vanilla planifolia). 2 (Prc) Fructul vaniliei (1), supus unui proces special de fermentare și folosit pentru aroma sa în patiserie, cofetărie și medicină. 3 Esență plăcut mirositoare, extrasă din fructul vaniliei (1). 4 (Șîc ~-de-grădină) Plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu tulpina ramificată și cu florile mici, albastre sau liliachii, cu miros foarte plăcut Si: heliotrop (Heliotropium peruvianum). 5 (Prc) Floarea vaniliei (4). 6 (Îc) ~-sălbatică (sau de-câmp) Plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu flori albe sau violacee dispuse în spice, care crește pe câmpuri, prin locuri nisipoase, pe marginea drumurilor Si: ochiul-soarelui (Heliotropium europaeum). 7 (Îc) ~-de-câmp Plantă erbacee din familia boraginaceelor, cu tulpina ramificată și cu florile albe, care crește în locuri însorite, pe coastele pietroase ale munților Si: ochiul-soarelui (Heliotropium suaveolens). 8 (Bot) Pufuleț (Ageratum houstonianum). 9 Arbore ornamental cu frunzele mari, puternic mirositoare și cu florile tubuloase, colorate în roșu, violet și galben Si: catalpă (Catalpa bignonioides).