6 definiții pentru vang


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.

VANG, vanguri, s. n. (Constr.) Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. – Din germ. Wange.

vang sn [At: DDRF / Pl: ~uri / E: ger Wange] Element de construcție din lemn, din metal, din beton armat etc. așezat în lungul uneia sau al fiecăreia dintre cele două margini ale unei scări fixe și pe care se reazămă capetele treptelor.

vang s.n. Element de construcție din lemn, din metal, din beton armat etc. așezat de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. • pl. -uri. /<germ. Wange.

VANG s. n. grindă de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor. (< germ. Wange)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: vang
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vang
  • vangul
  • vangu‑
plural
  • vanguri
  • vangurile
genitiv-dativ singular
  • vang
  • vangului
plural
  • vanguri
  • vangurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vang

  • 1. construcții Grindă așezată de-a lungul marginilor unei scări fixe, pe care se reazemă capetele treptelor.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie: